retuș

RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice etc.; retușare. – Din fr. retouche.

RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectură a unui tablou, a unei fotografii, piese etc.

retúș s. n., pl. retúșuri

retúș s. n., pl. retúșuri

RETÚȘ s. v. corectare.

RETÚȘ s.n. Îndreptare, corectare; retușare. [< fr. retouche].

RETÚȘ s. n. corectare a unei picturi, fotografii, piese tehnice etc. ◊ (poligr.) corectură pe originalele negative, diapozitive și pozitive fotografice, ca și pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire. (< fr. retouche)

RETÚȘ ~uri n. Rectificare făcută (la o fotografie, la un tablou etc.) după terminarea procesului principal; corectare. /<fr. retouche

RETUȘ s. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)