retroactivitate

RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. ♦ (Jur.) Principiu în virtutea căruia o lege se aplică și faptelor sau actelor juridice anterioare promulgării sale. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. Retroactivitatea unei legi penale.

retroactivitáte (re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivitắții; pl. retroactivitắți

retroactivitáte s. f. (sil. -tro-ac-) activitate

RETROACTIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este retroactiv. [Pron. -tro-ac-. / cf. fr. rétroactivité].

RETROACTIVITÁTE s. f. caracter retroactiv. (< fr. rétroactivité)

RETROACTIVITÁTE ~ăți f. Caracter retroactiv. [Sil. -tro-ac-] /<fr. rétroactivité

retroactivitate f. caracterul celor retroactive.

*retroactivitáte f. (d. retroactiv). Calitatea de a fi retroactiv.

RETROACTIVITÁTE (< fr.) s. f. (Dr.) Dispoziție în temeiul căreia o lege nouă se aplică și faptelor săvârșite și actelor juridice încheiate și executate sub imperiul legii vechi. Constituie o excepție de la principiul neretroactivității legilor.