repugnant

REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnánt adj. m., pl. repugnánți; f. sg. repugnántă, pl. repugnánte

REPUGNÁNT adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.

Repugnant ≠ ademenitor, seducător, tentant

REPUGNÁNT, -Ă adj. Care produce silă; grețos, scârbos. [< fr. répugnant].

REPUGNÁNT, -Ă adj. care repugnă; dezgustător; respin-gător. (< fr. répugnant)

REPUGNÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care ține de repugnanță; propriu repugnanței; respingător; dezgustător; scârbos; repulsiv. Individ ~. /<fr. répugnant

repugnant a. 1. care insuflă desgust: medicament repugnant; 2. fig. contrar: lucruri repugnante rațiunii.

*repugnánt, -ă adj. (lat. repúgnans, -ántis; fr. répugnant). Dezgustător, neplăcut: medicament, spectacul repugnant. Fig. Contrar, opus: lucrurĭ repugnante rațiuniĭ.

repugnant adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. ÎMPUȚIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT.