reprehensiune

REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.

REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, -onis.

REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Franțuzism rar) Mustrare, blam.

reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

reprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. reprehensiúnii, pl. reprehensiúni

REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, imputare, imputație, înfierare, învinuire, neaprobare, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vină.

REPREHENSIÚNE s.f. (Rar) Mustrare, reproș. ♦ Blam. [Pron. -si-u-. / < fr. reprehension, lat. reprehensio].

REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio)

REPREHENSIÚNE ~i f. livr. Observație cu caracter moralizator; reproș; mustrare; imputare; dojană; bănuială. [Sil. -si-u-] /<fr. répréhension, lat. reprehensio, ~onis

reprehensiune s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. IMPUTARE. IMPUTAȚIE. ÎNFIERARE. ÎNVINUIRE. NEAPROBARE. REPROBARE. REPROȘ. RESPINGERE. STIGMATIZARE. VINĂ.