repatriere
2 intrări
19 definiții pentru repatriere
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. A se întoarce, a se înapoia în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită).
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a se repatria și rezultatul ei; înapoiere, întoarcere în patrie. Repatrierea prizonierilor.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
repatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
repatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriéz, 3 sg. și pl. repatriáză, 1 pl. repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. -tri-ind)
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
repatriére s. f. (sil. -tri-e-), g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
A (se) repatria ≠ a (se) expatria
- sursa: Antonime 2002
- permalink
A se repatria ≠ a emigra
- sursa: Antonime 2002
- permalink
Repatriere ≠ expatriere
- sursa: Antonime 2002
- permalink
REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].
REPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pron. -tri-e-. / < repatria].
REPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A REPATRIÁ ~éz tranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrier
- sursa: NODEX 2002
- permalink
A SE REPATRIÁ mă ~éz intranz. (despre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrier
- sursa: NODEX 2002
- permalink
*repatriéz v. tr. (lat. repatriare, a te înturna în patrie; it. re- și ri-. V. reperez). Duc înapoĭ în patrie (de ex., niște emigranțĭ săracĭ).
- sursa: Scriban 1939
- permalink