reparație

REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menține sau a-l readuce în stare normală de funcționare. ◊ Reparații capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc.; fig. supunerea organismului unor analize și tratamente generale în vederea restabilirii sănătății. 2. (Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube. ♦ Fig. Satisfacție pentru o ofensă. [Var.: reparațiúne s. f.] – Din fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.

REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menține sau a-l readuce în stare normală de funcționare. ◊ Reparații capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc.; fig. supunerea organismului unor analize și tratamente generale în vederea restabilirii sănătății. 2. (Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube. ♦ Fig. Satisfacție pentru o ofensă. [Var.: reparațiúne s. f.] – Din fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.

REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, pentru a-l readuce în stare bună, pentru a-l face din nou utilizabil. Singurul lucru regretabil a fost că se afla clinica mea în reparație și nu te-am putut scuti pe dumneata de atîtea nopți grele. C. PETRESCU, C. V. 206. ◊ Reparație capitală v. capital2 (1). 2. Fig. (Franțuzism) Satisfacție pentru o ofensă. – Variantă: reparațiúne (CARAGIALE, O. VII 59) s. f.

REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

reparáție s. f. (sil. -ți-e), art. reparáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (sil. -ți-i-)

REPARÁȚIE s. 1. v. depanare. 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. v. despăgubire.

REPARÁȚIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen. -iei, var. reparațiune s.f. / < fr. réparation, cf. lat. reparatio].

REPARAȚIÚNE s.f. v. reparație.

REPARÁȚIE s. f. 1. proces prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese; reparare. 2. (fig.) satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă. (< fr. réparation, lat. reparatio, germ. Reparation)

REPARÁȚIE ~i f. 1) v. A REPARA. 2) Complex de lucrări pentru readucerea în stare normală a unui obiect (clădire, sistem tehnic etc.). ~a unei case. 3) jur. Compensare a unei pagube; despăgubire. ~i de război. [G.-D. reparației; Sil. -ți-e] /<fr. réparation, lat. reparatio, ~onis, germ. Reparation

reparați(un)e f. 1. acțiunea de a repara și lucrul reparat; 2. fig. satisfacțiune pentru o ofensă: reparațiune de onoare.

*reparațiúne f. (lat. reparatio, -ónis). Acțiunea de a repara. Modu de a repara. A face reparațiune (saŭ reparațiunĭ), a repara. Și -áție.

REPARAȚIE s. 1. (TEHN.) depanare, depanație, reparare, reparat, (pop.) dregere. (~ unui televizor.) 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. compensare, compensație, daune (pl.), despăgubire, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)

a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate).