renchi

renchĭ, V. renghĭ.

renghĭ și (rar) renchĭ n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] renk, reng, coloare, reng etmek, a înșela). Păcăleală, festă, farsă: a juca cuĭva un renghĭ.