remunerare

REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui, a plăti.

REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; retribuire, plată, remunerație.

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remuneráre s. f., g.-d. art. remunerắrii; pl. remunerắri

remunerá vb., ind. prez. 1 sg. remuneréz, 3 sg. și pl. remunereáză

remuneráre s. f., g.-d. art. remunerării; pl. remunerări

REMUNERÁ vb. v. retribui.

REMUNERÁRE s. v. plată.

REMUNERÁ vb. I. tr. A retribui un serviciu, o muncă prestată etc. ♦ A plăti, a răsplăti. [Cf. fr. rémunérer, lat. remunerare].

REMUNERÁRE s.f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; retribuire; plată, remunerație. [< remunera].

REMUNERÁ vb. tr. a retribui, a plăti. (< fr. rémunérer, lat. remunerare)

A REMUNERÁ ~éz tranz. (persoane sau activități ale lor) A plăti în bani sau în natură; a retribui. ~ o colaborare. /<fr. rémunérer, lat. remunerare

remunerà v. a răsplăti.

*remuneréz v. tr. (lat. remunerare, d. múnus, múneris, dar, răsplată. V. municipiŭ, -ficență). Răsplătesc, acord leafă saŭ onorar.

REMUNERA vb. a onora, a plăti, a retribui. (A ~ o muncă prestată.)

REMUNERARE s. plată, remunerație, retribuire, retribuție, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?)