reflux

REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux.

REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Dare înapoi, descreștere; regres. – Din fr. reflux.

REFLÚX, refluxuri, s. n. (În opoziție cu flux) Retragere periodică a apelor unei mări sau ale unui ocean, datorită atracției lunii și soarelui. V. maree. ♦ Fig. Descreștere, regres.

reflúx (re-flux) s. n., pl. reflúxuri

reflúx s. n. (sil. -flux), pl. reflúxuri

REFLÚX s. (GEOGR.) (înv.) răcurgere, scădere. (~ apelor unei mări.)

Reflux ≠ flux

REFLÚX s.n. 1. Fenomenul de retragere periodică a apei mărilor și a oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. ♦ (Fig.) Descreștere, regres. 2. (Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obținuți la rectificare și care este reintrodus în aparatul din care provine. [< fr. reflux, cf. lat. re – împotriva + flux].

REFLÚX s. n. 1. coborâre periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) descreștere, regres. 3. (chim.) reîntoarcere către baza coloanei de fracționare, sub formă de lichid condensat, a unei părți din vapori datorită pierderii de căldură. ◊ lichidul astfel obținut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)

REFLÚX ~uri n. 1) (în opoziție cu flux) Fenomen natural constând în coborârea periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor în cadrul mareei; maree descendentă. 2) fig. Micșorare a intensității unui proces. /<fr. reflux

reflux n. 1. mișcare regulată a mării care se retrage după flux; 2. fig. întoarcere în sens contrar.

*reflúx n., pl. urĭ (d. re- și flux saŭ d. lat. reflúere, refluxum, a curge înapoĭ; fr. réfluxe. V. flux). Geogr. Retragerea zilnică a apeĭ oceanuluĭ de la malurĭ. Fig. Retragere: refluxu mulțimiĭ.

REFLUX s. (GEOGR.) (înv.) răcurgere, scădere. (~ unei mări.)

flux și reflux expr. (er., înv.) act sexual.