reflectorizare

REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

reflectorizá vb., ind. prez. 3 sg. reflectorizeáză

reflectorizáre s. f., g.-d. art. reflectorizării; pl. reflectorizări

REFLECTORIZÁ vb. I. tr. a răsfrânge orice fascicul de lumină. II. refl. (despre lumină) a se răsfrânge. (< engl. reflectorize)

reflectorizá vb. I (circ.) A răsfrânge lumina ◊ „Buton reflectorizant cu șurub pentru fixarea numerelor de circulație. Acesta reflectorizează puternic orice fascicol de lumină, contribuind la siguranța circulației.” R.l. 3 III 71 p. 4 (din engl. to reflectorize; DEX-S)