referitor

REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») Care se referă la ceva sau la cineva; privitor. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, cu privire la..., privitor la...

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

REFERITÓR adj. v. privitor.

REFERITÓR, -OÁRE adj. Care privește, care se reportă la ceva sau la cineva; privitor. ♦ Referitor la = în legătură cu..., privitor la... [< referi + -tor].

REFERITÓR, -OÁRE adj. care se referă la..., privitor la... ♦ ~ la = despre, în legătură cu... (< referi + -tor)

REFERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial (urmat de prepoziția la) Care se referă la...; care se raportează la...; privitor. / a (se) referi + suf. ~tor

referitor a. care se referă la, relativ la.

*referitór, -oáre adj. (d. mă refer). Rar. Care se referă la ceva, relativ.

REFERITOR adj. privitor, relativ. (O problemă ~ la...)