referință

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Informații, lămuriri, explicații. Am adăugat unele referințe bibliografice la articole sau lucrări apărute ulterior. ROSETTI, S. L. 3. 2. (În expr.) Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format din toate sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în cîmpurile de forță.

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe

REFERÍNȚĂ s. 1. v. referire. 2. v. informație.

REFERÍNȚĂ s. v. legătură, raport, relație.

REFERÍNȚĂ s.f. 1. Informație, lămurire dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ (Mat., fiz.) Sistem de referință = sistem de coordonate sau totalitatea sistemelor de coordonate imobile unul față de altul la care se raportează pozițiile corpurilor; referențial. [< fr. référence].

REFERÍNȚĂ s. f. 1. raportare, referire, informație dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. ♦ de ~ = la care se poate face referire; important. 3. (mat., fiz.) sistem de ~ = ansamblu de elemente geometrice (puncte, linii, suprafețe) imobile unul față de celelalte, la care se raportează pozițiile corpurilor; reper. (< fr. référence, germ. Referenz)

REFERÍNȚĂ referințe f. 1) Informație care se referă la o anumită persoană. 2): Lucrare de referință lucrare (dicționar, îndrumar etc.) care este consultată în permanență. 3) Notă sau indicație precisă care se referă la o anumită lucrare. 4) Funcție de referire. 5): Sistem de referință sistem de coordonate la care se raportează pozițiile corpurilor. /<germ. Referenz, fr. référence

referență f. pl. informațiuni asupra calităților celui ce solicită un post.

*referénță f., pl. e (d. refer cu suf. -ență; fr. réference). Acțiunea de a raporta (a atribui saŭ a povesti). Pl. Informațiunĭ saŭ recomandațiunĭ despre o persoană: acest tînăr are bune referențe. Carte de referență, carte de consultat, nu de cetit ca o poveste (enciclopedie, dicționar ș. a.). V. relațiune.

REFERINȚĂ s. 1. raportare, referire, (înv.) provocare. (Fără nici o ~ la...) 2. informație, relație. (Ce ~ îmi poți da despre...?)

referință s. v. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAȚIE.