reeducare

REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. – V. reeduca.

REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. – V. reeduca.

REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, o generație etc.) A reface educația (greșită) a cuiva; a da cuiva educație într-un spirit nou. ♦ A deprinde pe un infirm cu o meserie nouă (pe care o poate face).

REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei; refacere a educației cuiva.

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducắrii; pl. reeducắri

reeducá vb., ind. prez. 1 sg. reedúc, 3 sg. și pl. reedúcă

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducării; pl. reeducări

REEDUCÁ vb. I. tr. 1. A reface educația greșită (morală și politică) a cuiva. 2. (Med.) A deprinde un infirm să lucreze numai cu partea corpului rămasă sănătoasă. ♦ A deprinde un organ să lucreze din nou. [P.i. reedúc. / cf. fr. rééduquer].

REEDUCÁRE s.f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. [< reeduca].

REEDUCÁ vb. tr. 1. a reface educația (greșită) a cuiva. 2. (med.) a deprinde un infirm să lucreze numai cu partea corpului rămasă sănătoasă; a deprinde un organ să lucreze din nou. (< fr. rééduquer)

A REEDUCÁ reedúc tranz. (persoane) A educa din nou; a supune unei noi educații. [Sil. -re-e-] /re- + a educa