reaudiat

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Re1- + audia.

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu.

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiá vb. (sil. re-a-) audia

REAUDIÁ vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.)

REAUDIÁ vb. I. tr. A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pron. re-a-u-di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < re- + audia].

REAUDIÁ vb. tr. 1. (jur.) a audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. 2. a asculta (ceva) din nou; a reasculta. (< re1- + audia)

REAUDIA vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.)