realtoi

REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Re¹- + altoi².

realtoí vb. (sil. -re-al-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realtoiésc, 3 sg. realtoiéște