readmite

READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmíte vb. (sil. re-ad-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít; conj. prez. 3 sg. și pl. readmítă; part. readmís

READMÍTE vb. a reprimi. (A ~ în școală.)

READMÍTE vb. III. tr. A admite din nou, a reprimi. [P.i. readmít. / cf. fr. réadmettre].

READMÍTE vb. tr. a admite din nou. (după fr. réadmettre)

READMITE vb. a reprimi. (A ~ în școală.)