reacționare

REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. Animalul trebuie să reacționeze în așa fel față de lumea exterioară, încît comportarea lui de răspuns să-i asigure existența. ♦ A lua atitudine față de o situație sau împrejurare; a replica, a riposta. Simțea cum i se înfierbîntă capul, fără să poată reacționa. BART, E. 212.

REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii2; care se referă la reacțiune2; ostil față de ceea ce este nou, față de progres; retrograd. Legea electorală pe care o vreți dumneavoastră este o lege reacționară. CAMIL PETRESCU, O. II 635. Aici, în momentul ăsta, romînii reacționari încep a fi în prea mare număr. GHICA, A. 339. ♦ (Substantivat) Partizan al reacțiunii politice; adept al politicii de păstrare a orînduirii vechi.

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționá vb. (sil. re-ac-ți-o-), ind. prez. 1 sg. reacționéz, 3 sg. și pl. reacționeáză

reacționár adj. m. (sil. re-ac-ți-o-), pl. reacționári; f. sg. reacționáră, pl. reacționáre

REACȚIONÁR adj. v. retrograd.

Reacționar ≠ progresist

REACȚIONÁ vb. I. intr. A răspunde la o acțiune sau la o excitare exterioară într-un anumit fel. ♦ A lua atitudine; a riposta. [Pron. re-ac-ți-o-. / < reacție + -ona, după fr. réagir, it. reagire].

REACȚIONÁR, -Ă Care aparține sau care este specific reacțiunii; retrograd. // s.m. și f. Partizan al reacțiunii politice; contrarevoluționar. [Pron. re-ac-ți-o-. / < fr. réactionnaire].

REACȚIONÁ vb. intr. a răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ◊ a lua atitudine; a riposta. (< fr. réactionner)

REACȚIONÁR, -Ă I. adj. care aparține, care este specific reacțiunii; retrograd. II. s. m. f. adept al reacțiunii politice. (< fr. réactionnaire)

A REACȚIONÁ ~éz intranz. 1) A manifesta o schimbare (ca răspuns la o acțiune sau la o excitare exterioară). 2) (despre persoane) A-și expune categoric punctul de vedere; a lua atitudine (față de o situație sau de o împrejurare); a replica; a riposta. ~ violent. /Din reacție

REACȚIONÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de reacțiune; propriu reacțiunii. Politică ~ă. /<fr. réactionnaire

REACȚIONÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al reacțiunii. /<fr. réactionnaire

reacționar a. și m. care tinde la o reacțiune politică.

*reacționár, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. réactionnaire). Care se opune acțiuniĭ altuĭa, care tinde la reacțiune în politică, care dă concurs reacțiuniĭ în politică: politică reacționară, partid reacționar. Subst. Un reacționar.

REACȚIONAR adj. înapoiat, retrograd. (O concepție ~.)