rantoalare

rantoalá vb., ind. prez. 3 rantoaleáză

rantoaláre s. f., g.-d. art. rantoalării

RANTOALÁ vb. tr. 1. (arte) a restaura pânza uzată a unui tablou prin lipirea ei pe o pânză nouă. ◊ a dubla, a face ca două materiale să intre în contact după ce s-au uscat pe ele cleiurile cu solvenți cu care au fost unse. 2. a transporta culorile pe o nouă pânză. (< fr. rentoiler)