randalinare

RANDALINÁ, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastică, zimți, striuri, desene, motive ornamentale sau inscripții pe suprafața laterală a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.

RANDALINÁRE, randalinări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a randalina; moletare. – V. randalina.

RANDALINÁ, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastică, zimți, striuri, desene, motive ornamentale sau inscripții pe suprafața laterală a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.

RANDALINÁRE, randalinări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a randalina; moletare. – V. randalina.

randaliná (a ~) vb., ind. prez. 3 randalineáză

randaliná vb., ind. prez. 1 sg. randalinéz, 3 sg. și pl. randalineáză

randalináre s. f., pl. randalinări

RANDALINÁ vb. v. zimțui.

RANDALINÁRE s. v. moletare.

RANDALINÁ vb. I. tr. A moleta (1). [< cf. germ. randalieren].

RANDALINÁRE s.f. Moletare. [< randalina].

RANDALINÁ vb. tr. a moleta (1). (după germ. randalieren)

RANDALINA vb. (TEHN.) a moleta.

RANDALINARE s. (TEHN.) moletare.