radiografiere

RADIOGRAFIÁ, radiografiez, vb. I. Tranz. A face o radiografie. [Pr.: -di-o-gra-fi-a] – Din fr. radiographier.

RADIOGRAFIÁ, radiografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A face o radiografie. [Pr.: -di-o-gra-fi-a] – Din fr. radiographier.

RADIOGRAFIÁ, radiografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A fotografia cu ajutorul razelor X, a face o radiografie.

radiografiá (a ~) (-di-o-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 radiografiáză, 1 pl. radiografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să radiografiéze; ger. radiografiínd (-fi-ind)

radiografiá vb. (sil. -di-o-gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. radiografiéz, 3 sg. și pl. radiografiáză, 1 pl. radiografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radiografiéze; ger. radiografiínd (sil. -fi-ind)

RADIOGRAFIÁ vb. I. tr. (Rar) A face o radiografie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radiographier].

RADIOGRAFIÁ vb. tr. a face o radiografie. (< fr. radiographier)

A RADIOGRAFIÁ ~éz tranz. rar (interiorul unor corpuri opace) A înregistra cu ajutorul radiației izotopilor radioactivi. [Sil. -di-o-] /<fr. radiographier

*radiografiéz v. tr. (d. radiografie). Fotografiez pin razele X.