radioficare

RADIOFICÁ vb. I. Tranz. (Folosit numai la timpurile compuse sau trecute). A instala în orașe și în sate posturi de radioficație, a efectua o radioficare. [Pr.: -di-o-] – Din radioficare și radioficat (derivat regresiv).

RADIOFICÁRE, radioficări, s. f. Instalare în orașe și în sate a posturilor de radioficație; generalizare a transmisiei programelor de radiodifuziune sonoră prin radiodistribuție. [Pr.: -di-o-] – V. radiofica.

RADIOFICÁ vb. I. Tranz. (Folosit numai la timpurile compuse sau trecute). A instala în orașe și în sate posturi de radioficație, a efectua o radioficare. [Pr.: -di-o-] – Din radioficare și radioficat (derivat regresiv).

RADIOFICÁRE, radioficări, s. f. Instalare în orașe și în sate a posturilor de radioficație; generalizare a transmisiunii programelor de radiodifuziune sonoră prin radiodistribuție. [Pr.: -di-o-] – V. radiofica.

RADIOFICÁRE, radioficări, s. f. Înzestrarea orașelor și a satelor cu posturi de radioficație. Radioficarea satelor.

radioficá (a ~) (-di-o-) vb. (numai la timpuri compuse, ger., part., supin)

radioficáre (-di-o-) s. f., g.-d. art. radioficắrii; pl. radioficắri

radioficá vb. (sil. -di-o-) (numai la timpuri compuse sau simple trecute)

radioficáre s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radioficării; pl. radioficări

RADIOFICÁ vb. I. tr. A înzestra orașele și satele cu posturi de radioficație. [< radioficație].

RADIOFICÁRE s.f. Acțiunea de a radiofica și rezultatul ei; instalare a unei rețele de posturi de radioficație în orașe sau la sate. [< radiofica, cf. rus. radiofikațiia].

RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficație)

RADIOFICÁRE s. f. acțiunea de a radiofica; instalare a unei rețele de posturi de radioficație în orașe, sate etc. (< radiofica)

A RADIOFICÁ tranz. (localități, edificii, locuințe etc.) A înzestra cu instalații de difuzare a programelor de radio. [Sil. -di-o-] /v. radioficație

RADIOFICÁRE ~ări f. Înzestrare a orașelor și satelor cu posturi de radioficație. /v. a radiofica