purtăreț

PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț.

PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț.

purtăréț (fam.) adj. m., pl. purtăréți; f. purtăreáță, pl. purtăréțe

purtăréț adj. m., pl. purtăréți; f. sg. purtăreáță, pl. purtăréțe

PURTĂRÉȚ adj. v. durabil, portabil, portativ, rezistent, solid, trainic, transportabil.

PURTĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) (despre îmbrăcăminte, încălțăminte) 1) Care este pentru fiecare zi. 2) Care ține (mult) la purtare. /a purta + suf. ~eț

purtăréț, purtăreáță, adj. 1. (pop.; despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. 2. (înv.; despre cărți) de dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (înv.; despre boli) care e mai puțin grav, mai ușor de suportat. 4. (înv.; despre limbă) comun, popular. 5. (înv.; despre oameni) de rând, obișnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele două prăjini pe care se cară fânul la locul unde se face claia (căpița). 7. (s.m.; înv.; în sintagma) purtăreț de viață = ființă, om care trăiește.

purtăreț a. portativ.

purtăréț, -eáță adj. (d. port, a purta). Care rezistă la purtare, care nu se murdărește, nicĭ nu se roade ușor, vorbind de haĭne: haĭne purtărețe.

purtăreț adj. v. DURABIL. PORTABIL. PORTATIV. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. TRANSPORTABIL.