puricărie

PURECĂRÍE s. f. v. puricărie.

PURICĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime mare de purici. [Var.: purecărie s. f.] – Purice + suf. -ărie.

PURECĂRÍE s. f. v. puricărie.

PURICĂRÍE, puricării, s. f. (Rar) Mulțime mare de purici. [Var.: purecăríe s. f.] – Purice + suf. -ărie.

PURECĂRÍE s. f. v. puricărie.

PURICĂRÍE, puricării, s. f. (Cu sens colectiv; și în forma purecărie) Mulțime mare de purici. Noi, ca niște călători înțelepți, nu luarăm în seamă această puricărie, apoi vederea desfătătoare ce avea pe mare camera noastră ne făcu să uităm toate suferințele. BOLINTINEANU, O. 294. – Variantă: purecăríe s. f.

puricăríe (rar) s. f., art. puricăría, g.-d. puricăríi, art. puricăríei

puricăríe s. f., art. puricăría, g.-d. puricăríi, art. puricăríei

PURICĂRÍE s. (rar) purecime.

PURICĂRÍE f. rar Loc unde sunt adunați mulți purici; cuib de purici. /purice + suf. ~ărie

puricăríe f. (d. purice). Mare mulțime de puricĭ.

PURICĂRIE s. (rar) purecime.