pur

PUR¹, puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum). – Cf. lat. porrum.

PUR², -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur. ◊ Loc. adv. Pur și simplu = nimic altceva decât...; numai și numai; nici mai mult, nici mai puțin decât... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.

PUR¹, puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum). – Cf. lat. porrum.

PUR², -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur. ◊ Loc. adv. Pur și simplu = nimic altceva decât...; numai și numai; nici mai mult, nici mai puțin decât... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.

PUR¹, puri, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste și flori purpurii, dispuse în umbelă, răspîndită prin fînațuri și pe dealuri pietroase (Allium rotundum). Păsărica-sură, pură, Trecu vara-n curătură, C-un maldăr de pur in gură. MAT. FOLK. 1199. Frunză verde fir de pur, Blestema-te-aș, nu mă-ndur, Că mi-ai fost ibovnic bun. SEVASTOS, C. 194.

PUR², -Ă, puri, -e, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat. Alcool pur. Aur pur. ▭ Fii ca o apă pură în care se ascund Nămolurile negre cu pietrele la fund. ARGHEZI, V. 150 ◊ (Adverbial) Psihologia lui nu e rece, pur teoretică, studiu de «natură-moartă». IBRĂILEANU, S. 225. ◊ Artă pură v. artă. 2. Nestricat, nealterat, neviciat. Doina aceasta se înalță pînă la cele mai pure și desăvîrșite trepte ale emoției. BOGZA, C. O. 366. Norii lungi în hore pure Trec și ei pe calea lumii. ARGHEZI, V. 34. ◊ (Adverbial) Florile miroseau proaspăt și pur. C. PETRESCU, Î. II 44. ♦ Fără pete, imaculat, limpede. Cerul era de un albastru mai adînc și mai pur. C. PETRESCU, A. 392. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; neprihănit. Vorbele prietenului... coborau trivial pe pămînt ceea ce era pur și inalterat în toată suferința lui și a Luminiței. C. PETRESCU, Î. II 102. Adela e atît de pură, și, cu toate aerele ei de sfidare, e atît de bună! IBRĂILEANU, A. 93. Citeam cu ochi de flăcări in sufletu-ți cel pur! MACEDONSKI, O. II 19. 3. Simplu, gol. Avem a face cu pură frazeologie bisericească. IORGA, L. I 432. ◊ (Adverbial, în expr.) Pur și simplu = nimic altceva decît...; numai și numai. Am să-i reclam pur și simplu banii. ALECSANDRI, S. 167.

pur¹ adj. m., pl. puri; f. púră, pl. púre

pur² s. m., pl. puri

pur adj. m., pl. puri; f. sg. púră, pl. púre

pur s. m., pl. puri

PUR adj. 1. v. neamestecat. 2. v. natural. 3. v. nativ. 4. v. curat. 5. curat, natural, neamestecat, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 6. v. limpede. 7. v. curat. 8. v. senin. 9. v. clar. 10. ideal, platonic, (fig.) curat. (Dragoste ~.)

PUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.

PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuraslă.

PUR s. v. ai sălbatic, aiul șarpelui, arpagic, ceapa-ciorii, ghiocel, hagimă, lumânare, lumânărică, praz.

Pur ≠ amestec, amestecat, impur

PUR, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fără pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (Fig.) Neprihănit, curat, nevinovat. 2. (Fig.) Simplu, gol. 3. (În filozofia idealistă) Desprins de realitatea materială. [Cf. lat. purus, fr. pur].

PUR, -Ă adj. 1. (despre corpuri) curat, neamestecat. ◊ nestricat, nealterat, neviciat. ◊ fără pete; imaculat, clar, limpede. ◊ (fig.) neprihănit, nevinovat. 2. veritabil, autentic, adevărat. 3. (fil. idealistă) desprins de realitatea materială. (< lat. purus, fr. pur)

pur (púră), adj. – Curat, clar. Fr. pur. – Der. (din fr.) impur, adj.; puritate, s. f.; impuritate, sf.; purifica, vb.; purificator, adj.; purism, s. n.; purist, s. m.

PUR¹ ~i m. Plantă erbacee comestibilă cu gust de usturoi, având frunze lungi, liniate și flori roz sau roșii, dispuse în umbele. /< cf. lat. porrum

PUR² ~ă (~i, ~e) 1) (despre corpuri, substanțe etc.) Care are o compoziție omogenă; fără impurități; curat; veritabil. 2) Care este lipsit de defecte fizice sau materiale; fără defecte fizice; fără pete; nepătat; imaculat. 3) fig. (despre persoane) Care este cinstit și neprihănit; cast. 4) Care corespunde realității obiective; veritabil; autentic; adevărat; *~ și simplu a) iaca așa; uite așa; b) nimic altceva decât. 5) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate bună; caracterizat prin sonoritate de cristal; limpede; clar; cristalin. /<lat. purus, fr. pur

pur a. 1. curat: aur pur; fig. bucurie pură; 2. corect, exact: stil pur.

pur n. 1. Mold. usturoiu sălbatic: (Allium scorodoprasum); purul se consumă de țăran ca și usturoiul verde; 2. Tr. praz. [Lat. PORRUM].

1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.

2) *pur, -ă adj. (lat. purus). Curat, neamestecat: aer, vin pur; apă pură. Fig. Cast, integru: vĭață pură. Gram. Fără barbarizme orĭ alte defecte: stil pur. Pur și simplu, curat, de-a binele: acesta e pur și simplu nebun. Adv. A trăi pur, a scrie pur, a fi pur și simplu beat. (Se poate zice și puramente).

pur adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL.

PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuraslă.

pur s. v. AI SĂLBATIC. AIUL ȘARPELUI. ARPAGIC. CEAPA-CIORII. GHIOCEL. HAGIMĂ. LUMÎNARE. LUMÎNĂRICĂ. PRAZ.

PUR adj. 1. curat, neamestecat, simplu. (O substanță ~; un corp ~.) 2. natural, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 3. curat, nativ, neamestecat, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.) 4. curat, neamestecat, (Transilv.) tistaș. (Grîu ~.) 5. curat, natural, neamestecat, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 6. clar, cristalin, curat, limpede, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~.) 7. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 8. albastru, clar, curat, limpede, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 9. clar, limpede, nealterat, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. ideal, platonic. (Dragoste ~.)

muzică pură v. absolută, muzică.

PUR subst. (usturoi sălbatic). 1. Pura, Seliștean (Met 160), pren. 2. Pura fam., ard., 1688 (Paș); Purea (Moț; GoroVei, Folticenii 145); Puria (Ard II 99, 300). 3. Puran artist dramatic; -i s. 4. Cf. + -in, -ca: Purinc/ă, olt. (RI XI 47); -eștii neam brașovean (BCI XII 88). 5. + ic(a): Purica fam., ard., act. sau (< purice). 6. Purilaș (Cat Braș 111).