puire

PUÍ³, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre păsări) A face pui¹. [Var.: puiá vb. I] – Din pui¹.

PUÍRE, puiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a pui³. – V. pui³.

PUÍ³, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre păsări) A face pui¹. [Var.: puiá vb. I] – Din pui¹.

PUÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a pui³. – V. pui³.

PUÍ³, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Regional) A face pui. V. făta.

!puíre s. f., g.-d. art. puírii; pl. puiri

pui interj.

pui, pui interj.

puí vb., ind. prez. 3 sg. puiéște, imperf. 3 sg. puiá; conj. prez. 3 sg. și pl. puiáscă

puíre s. f., g.-d. art. puírii; pl. puíri

PUÍ vb. v. copili, face, făta, goni, împerechea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște, plivi.

PUI³ interj. (se folosește repetat ca strigăt cu care se cheamă, mai ales, puii de găină și găinile). /<lat. pulleus

A PUÍ pers. 3 puiéște intranz. rar A scoate pui; a se înmulți. /v. pui

puì v. în agricultură: a rupe puii de la rădăcină.

puĭésc (mă) v. refl. Est. Puĭez, fac puĭ, mă înmulțesc.

pui vb. v. COPILI. FACE. FĂTA. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIȘA. ÎNFRĂȚI. NAȘTE. PLIVI.