pruncucidere

PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere.

PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere.

PRUNCUCÍDERE s. f. Ucidere a propriului copil (de obicei nou-născut); infanticid.

!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f., g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderi

pruncucídere s. f. (sil. mf. prunc-) ucidere

PRUNCUCÍDERE s. (JUR.) infanticid.

PRUNCUCÍDERE s. f. ucidere a copilului nou-născut, imediat după naștere, de către mamă; infanticid (II). (< prunc + ucidere)

PRUNCUCÍDERE ~i f. Crimă constând în uciderea de către mamă a propriului prunc; infanticid. /prunc + ucidere

pruncucidere f. infanticid.

pruncucídere f. (prunc și ucidere, după infanti-cidiu orĭ kinder-mord). Rar. Infanticidiŭ.

PRUNCUCIDERE s. (JUR.) infanticid.