provizoriu

PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire.

PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire.

PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Și în forma provizor) Care durează numai un anumit timp; temporar, vremelnic. Astă șosea și alee este unul din suvenirile cele multe și frumoase ce ne-a lăsat generalul Kiseleff în guvernarea sa provizorie. BOLLIAC, O. 214. ◊ Guvern provizoriu = guvern chemat să conducă temporar (pînă la elaborarea unei constituții). Revoluția s-a stins în mijlocul neconsecvențelor și neînțelegerilor guvernului provizoriu. SADOVEANU, E. 50. Atunci noi am întocmit un guvern provizoriu. GHICA, A. 39. ♦ (Substantivat) Provizorat. Cît pentru ambasadă, aceasta s-a amînat pînă la încetarea provizoriului și alegerea unui cap definitiv al Germaniei. GHICA, A. 167. ♦ (Adverbial) Pe un timp oarecare, deocamdată. I-a închiriat provizor și cîteva camere in palatul său, pentru redacție. C. PETRESCU, C. V. 159. – Variantă: provizór adj. m.

provizóriu¹ [riu pron. riu] adj. m., f. provizórie (-ri-e); pl. m. și f. provizórii

provizóriu² [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul

provizóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. provizórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. provizórii

provizóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. provizóriul

PROVIZÓRIU adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adj. v. temporar. 3. adv. v. temporar. 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adv. v. deocamdată.

PROVIZÓRIU s. v. provizorat.

PROVIZÓRIU, -IE adj. Temporar, vremelnic. ♦ Nedefinitiv. // adv. Deocamdată. [Pron. -riu, var. provizor, -ie adj. / cf. fr. provisoire, it. provvisorio].

PROVIZÓRIU, -IE I. adj. temporar, vremelnic. ◊ nedefinitiv. II. adv. deocamdată. (< lat. provisorius, fr. provisoire)

PROVIZÓRIU ~e (~i) și adverbial Care nu durează mult timp și urmează să fie înlocuit; vremelnic; temporar. /<lat. provisorius, fr. provisoire

provizoriu a. 1. dat prealabil: sentință provizorie; 2. ce se face în așteptare de altceva: instalațiune provizorie; 3. temporar: guvern provizoriu; 4. se zice de un profesor înainte de a fi căpătat numirea-i definitivă.

*provizóriŭ, -ie adj. (lat. provisorius, d. providére, -visum, a prevedea, a îngriji; fr. provisoire). Temporar, dat orĭ făcut numaĭ pe un timp pînă ce va deveni definitiv orĭ stabil, permanent: instalațiune, locuință provizorie, guvern provizoriŭ. Preliminar, prealabil: sentență, judecată provizorie. Se zice despre un profesor reușit la examin orĭ la concurs și numit cu acest titlu în ainte de a fi numit definitiv. Adv. În mod provizoriŭ, pe un timp.

provizoriu s. v. PROVIZORAT.

PROVIZORIU adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situație ~.) 2. adj. temporar, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație ~.) 3. adv. temporar, (înv.) vremelnicește. (Ocupa ~ demnitatea de...) 4. adj. interimar, temporar. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adv. deocamdată. (~ vei locui la mine.)