prospector

PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur.

PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur.

PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. Dumneata treci drept unul din cei mai vestiți prospectări ai petrolului din lume. C. PETRESCU, A. 416.

!prospectoáre s. f., g.-d. art. prospectoárei; pl. prospectoáre

!prospectór s. m., pl. prospectóri

prospectoáre s. f., (sil. mf. -spec-), g.-d. art. prospectoárei; pl. prospectoáre

prospectór s. m. (sil. mf. -spec-), pl. prospectóri

PROSPECTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în prospecțiuni geologice. [Cf. fr. prospecteur].

PROSPECTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face prospecțiuni. 2. (fig.) cel care explorează, caută să descopere. (< fr. prospecteur)