propolis

PROPÓLIS s. n. 1. Substanță rășinoasă aromată colectată și folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc. 2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). – Din fr. propolis.

PROPÓLIS s. n. 1. Substanță rășinoasă aromată colectată și folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc. 2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). – Din fr. propolis.

propólis s. n.

propólis s. n.

PROPÓLIS s. păstură. (~ din fagurii de miere.)

PRÓPOLIS s.n. Substanță cu aspect de rășină, culeasă de albine de pe mugurii arborilor și folosită la astuparea crăpăturilor stupului; cleiul albinelor. [Acc. și propólis. / < fr., lat., gr. propolis].

PROPÓLIS s. n. 1. substanță cleioasă, prelucrată de albine din polen și din mugurii plantelor, folosită la astuparea fisurilor stupului, la lipitul fagurilor etc. 2. preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). (< fr. propolis)

PROPÓLIS n. Substanță vâscoasă și aromată, amară la gust, de culoare verde-închisă, produsă de albine și folosită de ele la acoperirea pereților interiori ai stupului, având întrebuințări în medicină; clei de albine. /<fr. propolis

PROPOLIS s. păstură. (~ din fagurii de miere.)

propólis s. sg.tant. (apic.) ◊ „Apiterapie. Mai concret: tratând cu propolis (produs biologic de apărare a vieții în stup, sau cleiul de albine – cum i se mai spune în limbaj popular) afecțiuni tiroidiene, am obținut următorul rezultat [...]” R.l. 15 III 75 p. 3. ◊ „În magazinele «Apicola» din țară s-au pus în vânzare cremele de propolis și miere superioară de pădure, cu calități terapeutice deosebite.” Sc. 18 X 77 p. 5; v. și R.l. 2 VIII 77 p. 2 (din fr. propolis; DZ; DN3, DEX-S)