propagator

PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.

PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.

PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f. Persoană care propagă o idee, o doctrină, etc.; agent de propagare. Un jurnalist este apostolul adevărului, apărătorul dreptății, propagatond cunoștințelor folositoare. ALECSANDRI, T. 1711.

propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre

propagatór s. m., adj. m., pl. propagatóri; f. sg. și pl. propagatoáre, g.-d. sg. art. propagatoárei

PROPAGATÓR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspânditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)

PROPAGATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care propagă (idei, doctrine etc.). [Cf. fr. propagateur, lat. propagator].

PROPAGATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care propagă (idei, doctrine etc.). (< fr. propagateur, lat. propagator)

PROPAGATÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care se propagă. /<fr. propagateur, lat. propagator, ~oris

PROPAGATÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care propagă ceva (o concepție, o doctrină etc.); propovăduitor; popularizator. /<fr. propagateur, lat. propagator, ~oris

propagator m. cel ce propagă.

PROPAGATOR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspînditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)