profunzime

PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime.

PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime.

PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. Adîncime. Din ce profunzimi neștiute ale humei sosește licoarea... de care sînt încărcați ciorchinii. BOGZA, C. O. 381. Bălcescu e un cugetător cu mari profunzimi. SADOVEANU, E. 54.

profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími

profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími

PROFUNZÍME s. 1. v. adânc. 2. v. adâncime. 3. adâncime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. v. importanță. 5. v. maturitate.

PROFUNZÍME s.f. Adâncime; profunditate. ◊ Profunzime de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. [< profund + -ime].

PROFUNZÍME s. f. adâncime; profunditate. ♦ ~ de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. (< profund + -ime)

PROFUNZÍME ~i f. Caracter profund. /profund + suf. ~ime

profunzime f. profunditate.

*profunditáte f. (lat. profúnditas, -átis). Adîncime, calitatea de a fi profund. – Și *profunzíme.

PROFUNZIME s. 1. adînc, adîncime, afund, fund, străfund. (Din ~ lacului.) 2. adînc, adîncime, afund, fund, măruntaie (pl.), străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ pămîntului.) 3. adîncime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. adîncime, importanță, însemnătate, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.) 5. maturitate, seriozitate, temeinicie. (~ gîndirii, a sentimentelor cuiva.)