prier

PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis.

PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis.

PRIÉR s. m. Numele popular al lunii aprilie. Apoi mai este mărțișor și o parte din prier. ȘEZ. XVIII 234.

!priér (înv., pop.) s. m., g.-d. lui priér

priér/príer s. m.

PRIÉR s. v. aprilie.

priér s. m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50.

PRIÉR m. pop. A patra lună a anului; aprilie. /<lat. Aprilis

Prier m. numele popular al lunei Aprilie: Prier, al verdeții Domn AL. [Lat. APRILIS].

príer m. (lat. Aprilis, infl. de grier). Vechĭ. April.

prier s. v. APRILIE.

priér, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier”. – Din lat. aprilis „aprilie” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

priér, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier”. – Din lat. Aprilis.