pricolici

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Om (viu sau mort) care se preface noaptea în lup sau în cîine, pricinuind rele celor pe care-i întîlnește. V. strigoi, vîrcolac, moroi. Stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. – Variantă: tricolíci (ALECSANDRI, T. 509) s. m.

TRICOLÍCI s. m. v. pricolici.

pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii

pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii

PRICOLÍCI s. v. vârcolac.

PRICOLÍCI s. v. licurici, pici, prichindel, puști, stafie, strigoi, țânc.

pricolíci (pricolíci), s. m. – Strigoi, duh rău care ia înfățișarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspîndite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvîntului trebuie să vedem ngr. λύϰος „lup”. Prima parte rămîne nesigură; gr. θρίξ „păr” (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu rom. vîrcolac (Tiktin) nu este sigură. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).

PRICOLÍCI ~ m. 1) (în superstiții) Om (viu sau mort) despre care se crede că se preface noaptea în lup sau în câine. 2) reg. Copil vioi și zburdalnic. /Orig. nec.

tricolíci s.m. (pop.) 1. om posedat, lunatic, demoniac; om prefăcut în lup sau în altă fiară; pricolici. 2. (fig.) băiat mic și obraznic.

pricoliciu m. mort prefăcut în fiară, mai ales în lup (v. vârcolac): doar în cale ți-a eșit pricoliciu afurisit POP.; coada pricolicilor, plantă cu florile mici alb-gălbui, cultivată ca decorativă (Spiraea aruncus). [Mold. tricoliciu: origină necunoscută].

tricoliciu m. Mold. 1. V. pricoliciu: e vr’o tabără de care sau un rond de tricolici? AL.; 2. fig. băiat mic și obraznic. [Și pricoliciu: origină necunoscută].

pricolícĭ, V. tricolicĭ.

tricolícĭ (est) și pricolícĭ m. (gr. thrix, trihós, păr, și lýkos, lup. D. rom. vine ung. pirkorics). În credințele populare, posedat, demoniac, lunatic, om viŭ prefăcut în lup orĭ și în altă feară (V. moroĭ, strigoĭ, vîrcolac). Coada pricolicilor. V. coadă.

pricolici s. v. LICURICI. PICI. PRICHINDEL. PUȘTI. STAFIE. STRIGOI. ȚÎNC.

PRICOLICI s. (MITOL. POP.) vîrcolac.

tricolíci, s.m. – v. vârcolac.

tricolíci, s.m. – (mit.) v. vârcolac.