preta

PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter.

PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter.

PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă un lucru incorect, ilegal, sub demnitatea sa. Am refuzat, hotărît să mă pretez la orice combinație. Mai bine renunț la premiu. CAMIL PETRESCU, T. II 15. 2. A se potrivi la..., a fi bun la...

!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză

pretá vb., ind. prez. 1 sg. pretéz, 3 sg. și pl. preteáză

PRETÁ vb. a se potrivi. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.)

PRETÁ vb. I. refl. 1. A se deda; a consimți la ceva incorect, nelegal. 2. A se potrivi la... [p.i. -tez. / < fr. prêter].

PRETÁ vb. refl. 1. a se deda; a consimți la ceva incorect, nelegat, reprobabil. 2. a se potrivi la... (< fr. prêter)

A SE PRETÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A avea predispoziție de a înfăptui ceva (mai ales reprobabil). 2) A fi foarte potrivit; a putea fi adaptat. Acest sol se ~ează anumitor culturi. /<fr. prêter

PRETA vb. a se potrivi. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.)