prelevat

PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.

PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.

PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.

PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. (Livr.) Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.

prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă

prelevá vb., ind. prez. 1 sg. prelév, 3 sg. și pl. prelévă

prelevát adj. m., pl. preleváți; f. sg. prelevátă, pl. preleváte

PRELEVÁ vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever].

PRELEVÁ vb. tr. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu. ◊ a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat. (< fr. prélever)

A PRELEVÁ prelév tranz. (o anumită parte) A lua (cu anticipație) dintr-un ansamblu, dintr-o cantitate totală. ~ o sumă. /<fr. prélever

prelevà v. a lua dinainte o parte din suma totală.

*prelév și -éz v. tr. (lat. práelevo, -áre, fr. prélever, a lua în ainte. V. ĭaŭ, aluat, re-lev). Jur. ĭaŭ în aintea altora o parte din total (preĭaŭ).