predominare

PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.

PREDOMINÁRE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina.

PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.

PREDOMINÁRE, predominări, s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina.

PREDOMINÁ, predomin, vb. I. Intranz. A covîrși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpîni, a domina. O voce puternică predomină, desigur, glasul lui Mihail. SAHIA, N. 44. Un neajuns are însă acest poem minunat; prea predomină în el nota tristeții, nota durerii e prea exclusivă. GHEREA, ST. CR. III 348. – Prez. ind. și: predominez (MACEDONSKI, O. IV 39).

PREDOMINÁRE, predominări, s. f. Faptul de a predomina.

PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A covârși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpâni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer.

predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină

predomináre s. f., g.-d. art. predominắrii

predominá vb., ind. prez. 1 sg. predómin, 3 sg. și pl. predómină

predomináre s. f., g.-d. art. predominării; pl. predominări

PREDOMINÁ vb. 1. v. precumpăni. 2. a domina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.)

PREDOMINÁRE s. 1. v. predominanță. 2. dominare, precumpănire, predominație, prevalare, (rar) prevalență. (~ unui element asupra altora.)

PREDOMINÁ vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpâni, a domina. [P.i. predómin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].

PREDOMINÁRE s.f. Acțiunea de a predomina și rezultatul ei; predominanță; predominație. [< predomina].

PREDOMINÁ vb. intr. a sta mai presus, a avea rolul principal; a domina. (< fr. prédominer)

A PREDOMINÁ predómin intranz. A ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, valoare, greutate, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială etc.); a precumpăni; a prepondera; a prevala. /<fr. prédominer

predominà v. a se ridica mai presus, a avea rolul principal: interesul predomină în afaceri.

*predómin și -éz, a -á v. tr. (lat. prae-, înainte, și dóminor, -nári, a domina). Predomnesc, îs maĭ puternic: interesu predomină în afacerĭ.

PREDOMINA vb. 1. a precumpăni, a prepondera, (înv.) a predomni. (O țară în care ~ marea gospodărie agricolă.) 2. a domina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.)

PREDOMINARE s. 1. precumpănire, predominanță, predominație, preponderență, (înv.) predomnire, preponderație. (~ marii gospodării agricole.) 2. dominare, precumpănire, predominație, prevalare, (rar) prevalență. (~ unui element asupra altora.)