precupeți

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (în propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu vînzarea de zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc. în piață (sau pe străzile orașului). Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. Tranz. 1. A practica meseria de precupeț (vînzînd sau cumpărînd); p. ext. a se tîrgui, a se tocmi; a vinde cu preț de speculă; fig. a trafica. Cînd singur, cînd cu alții în tovărășie, căuta, tocmea, precupețea... finul, orzul ori făina care fuseseră poruncite de intendența imperială. GALACTION, O. I 110. N-are altă meserie decît să te precupețească?... Sărmană femeie! ALECSANDRI, T. 1739. [Duca-vodă] era, zice cronica, și domn și vistiernic mare, și neguțător și vameș, că toată hrana tuturor o lua el, de o precupețea. BĂLCESCU, O. I 185. ◊ Refl. pas. Posturile se precupețesc... în piață. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Fig. (Numai în construcții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. Au pus la dispoziția oamenilor de teatru totul, neprecupețind nimic. SAHIA, U.R.S.S, 156. Nu le precupețeam (ciobanilor) sfaturile, cînd era la pregătirea brînzeturilor. La TDRG.

precupeáță (fam.) s. f., g.-d. art. precupéței; pl. precupéțe

precupéț (rar) s. m., pl. precupéți

precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă

precupeáță s. f., g.-d. art. precupéței; pl. precupéțe

precupéț s. m., pl. precupéți

precupețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. precupețeáscă

PRECUPEÁȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

PRECUPÉȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

PRECUPEȚÍ vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. v. cruța.

PRECUPEȚÍ vb. v. târgui, tocmi.

precupéț (precupéți), s. m. – 1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț. – Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă).

PRECUPÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) m. și f. Persoană care cumpără de la țărani diferite produse agricole și le revinde apoi mai scump în piață sau pe străzi. /<bulg. prekupeț

A PRECUPEȚÍ ~ésc 1. tranz. 1) (zarzavaturi, produse alimentare, păsări etc.) A cumpăra (de la unii) și a revinde (altora) mai scump. 2) fig. (viața, sănătatea, eforturi etc.) A nu cruța, dăruindu-se cu generozitate pentru ceva sau pentru cineva. 2. intranz. A practica ocupația de precupeț; a fi precupeț. /Din precupeț

precupeț m. vânzător de legume uscate (fasole, mazăre) și de păsări, fără a avea prăvălie. [Slav. PRĬEKUPIȚĬ, care corupe cu bani, lit. acaparator].

precupețì v. 1. a acapara; 2. a trafica: posturile se precupețesc AL.; 3. fig. cari precupețesc dreptul văduvei BĂLC.

precupéț, -eáță s., pl. f. ețe (bg. prekupec, vsl. prĭekupĭcĭ, d. prĭekupiti, a mitui; rus. perekupitĭ, a cumpăra în aintea altora. V. cupeț). Vînzător ambulant orĭ stabil de legume, poame, păsărĭ, cărbunĭ ș. a. – În vest și pricopeț.

2) precupețésc v. tr. (d. precupeț). Trafichez, vînd lucrurĭ care n’ar trebui să se vîndă: plebea îșĭ precupețește votu. Acord numaĭ în schimbu unuĭ lucru: e păcat a precupeți ajutoru celuĭ nevoĭaș (dativ). V. intr. Trăĭesc ca precupeț. V. refl. Neguțez, mă tocmesc, mă tîrguĭesc prea mult: nu te precupeți pentru un fleac!

PRECUPEAȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

PRECUPEȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

PRECUPEȚI vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. a cruța, (înv.) a pregeta. (Nu ~ nici un efort pentru...)

precupeți vb. v. TÎRGUI. TOCMI.