portărel

PORTĂRÉL, portărei, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu executarea sentințelor judecătorești. 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). – Portar + suf. -el.

PORTĂRÉL, portărei, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu executarea unei sentințe judecătorești. 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). – Portar + suf. -el.

PORTĂRÉL, portărei, s. m. 1. (Ieșit din uz) Executor judecătoresc. Chiar în ziua aceea, omul a venit cu un portărel de la tribunal și cu o trăsură. PAS, Z. I 243. 2. (Învechit) Slujbaș domnesc subordonat portarului (3). Din larguri de palută ies patru portărei. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. COȘBUC, P. II 194.

portărél s. m., pl. portăréi, art. portăréii

portărél s. m., pl. portăréi, art. portăréii

PORTĂRÉL s. (JUR.) (reg.) portar, (Transilv.) pristav.

PORTĂRÉL ~i m. 1) ist. Slujbaș la curtea domnească subordonat portarului. 2) Funcționar care execută sentințele judecătorești. /portar + suf. ~el

portărel m. funcționar public însărcinat cu notificarea actelor de justiție și cu executarea sentințelor. [Lit. mic portar sau ușier].

portărél m., pl. eĭ (dim. d. portar). Vechĭ. Funcționar supt portaru cel mare. Azĭ. Funcționar public care notifică actele justițiiĭ și execută sentențele judiciare (e asimilat cu magistrațiĭ).

PORTĂREL s. (JUR.) (reg.) portar, (Transilv.) pristav.