plăieșie

PLĂIEȘÍE, plăieșii, s. f. (Rar; în Evul Mediu, în Țara Românească) Corpul, organizația plăieșilor. [Pr.: plă-ie-] – Plăieș + suf. -ie.

PLĂIEȘÍE, plăieșii, s. f. (În evul mediu) Corpul, organizația plăieșilor. [Pr.: plă-ie-] – Plăieș + suf. -ie.

PLĂIEȘÍE, plăieșii, s. f. (Învechit) Corpul, organizația plăieșilor. Codrii era odată așezare de apărare ca plăieșia munților. RUSSO, S. 99.

plăieșíe (rar) s. f., art. plăieșía, g.-d. art. plăieșíei; pl. plăieșíi, art. plăieșíile

plăieșíe s. f., art. plăieșía, g.-d. art. plăieșíei; pl. plăieșíi, art. plăieșíile