pletos

PLETÓS, -OÁSĂ, pletoși, -oase, adj. 1. Cu plete mari, cu păr lung și bogat; p. ext. (despre bărbați; adesea substantivat; peior.) cu părul lăsat să crească excesiv de lung. ♦ (Despre unele animale) Cu coama lungă și bogată. 2. (Despre plante) Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase, aplecate în jos. – Pleată + suf. -os.

PLETÓS, -OÁSĂ, pletoși, -oase, adj. 1. Cu plete mari, cu păr lung și bogat; p. ext. (despre bărbați; adesea substantivat; peior.) cu părul lăsat să crească excesiv de lung. ♦ (Despre unele animale) Cu coama lungă și bogată. 2. (Despre plante) Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase, aplecate în jos. – Pleată + suf. -os.

PLETÓS, -OÁSĂ, pletoși, -oase, adj. 1. Cu păr lung și bogat. Pletos, cu ochii plini ca de-un fior de spaimă, o întimpina. CAMILAR, N. I 108. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. EMINESCU, O. I 148. Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros și lat... ALECSANDRI, P. III 284. ◊ (Despre păr, coamă) își sacrificase chica pletoasă care îl singulariza ostentativ printre ceilalți muritori, C. PETRESCU, C. V. 46. Armăsarii voștri, cu coama lor pletoasă Alerg și scapăr iute. BOLLIAC, O. 90. 2. (Despre plante) Cu tulpinile, cu ramurile sau cu frunzele lungi și dese, aplecate în jos. Coliviile lor se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase, puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. [Calul] se lasă. lîngă o căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, O. A. 234. Hai să ne-nsoțim, Că-i iarba pletoasă Și frunza umbroasă, TEODORESCU, P. P. ◊ (Substantivat) Adastă codrii vechi, pletoșii, Doinind minuni din vremuri legendare. CERNA,. P. 35. Salcie pletoasă v. salcie.

pletós adj. m., pl. pletóși; f. pletoásă, pl. pletoáse

pletós adj. m., pl. pletóși; f. sg. pletoásă, pl. pletoáse

PLETÓS adj. (peior.) lățos. (Tânăr ~.)

Pletos ≠ chilug

PLETÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are plete mari (și bogate); cu plete mari (și bogate). 2) (despre plante) Care are ramuri mari și lungi (aplecate în jos). /pleată + suf. ~os

pletos a. 1. cu plete mari: mii capete pletoase¹ EM. 2. cu crăcile atârnătoare: salcie pletoasă.^[1]

pletós, -oásă adj. (d. plete). Cu plete (marĭ): un poet pletos. Salcie pletoasă, cu crăngile atîrnătoare. V. salcie.

PLETOS adj. (peior.) lățos. (Tînăr ~.)