pleocroism

PLEOCROÍSM s. n. (Fiz.) Fenomen de modificare a culorii anumitor cristale când sunt privite prin transparență din diferite direcții; policroism. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléochroïsme.

PLEOCROÍSM s. n. (Fiz.) Fenomen de modificare a culorii anumitor cristale când sunt privite prin transparență din diferite direcții; policroism. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléochroïsme.

pleocroísm (ple-o-cro-) s. n.

pleocroísm s. n. (sil. ple-o-cro-)

PLEOCROÍSM s. v. policroism.

PLEOCROÍSM s.n. Policroism. [Pron. ple-o-. / < fr. pléochroïsme, cf. gr. pleon – numeros, chroa – tentă, culoare].

PLEOCROÍSM s. n. policroism. (< fr. pléochroïsme)

PLEOCROISM s. (FIZ.) policroism.