plafonare

PLAFONÁ, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operațiuni financiare. ♦ Refl. Fig. A rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu; a se limita. – Din fr. plafonner.

PLAFONÁRE, plafonări, s. f. Acțiunea de a (se) plafona și rezultatul ei. – V. plafona.

PLAFONÁ, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operații financiare. ♦ Refl. Fig. A rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu; a se limita. – Din fr. plafonner.

PLAFONÁRE, plafonări, s. f. Acțiunea de a (se) plafona și rezultatul ei. – V. plafona.

PLAFONÁ, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa plafonul (2), limita maximă a unor sume în cadrul unor operații financiare.

PLAFONÁRE, plafonări, s. f. Acțiunea de a plafona; fixarea unui plafon (2).

plafoná (a ~) vb., ind. prez. 3 plafoneáză

plafonáre s. f., g.-d. art. plafonắrii; pl. plafonắri

plafoná vb., ind. prez. 1 sg. plafonéz, 3 sg. și pl. plafoneáză

plafonáre s. f., g.-d. art. plafonării, pl. plafonări

PLAFONÁ vb. I. tr. 1. A fixa un plafon, o limită (maximă) unor operații financiare etc. 2. refl. (Fig.) A se limita la un anumit nivel, a nu depăși un anumit stadiu. [< fr. plafonner].

PLAFONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) plafona și rezultatul ei; fixare a unui plafon (2). [< plafona].

PLAFONÁ vb. I. tr. a fixa un plafon, o limită (maximă) unor operații financiare etc. II. refl. (fig.) a se limita la un anumit nivel, a nu depăși un anumit stadiu. (< fr. plafonner)

A PLAFONÁ ~éz tranz. (cheltuieli, fonduri) A limita stabilind un plafon. /<fr. plafonner

A SE PLAFONÁ mă ~éz intranz. 1) A atinge plafonul posibilităților. 2) fig. A rămâne la un anumit nivel (scăzut) al cunoștințelor; a nu evolua; a se limita. /<fr. plafonner