pirueta

PIRUETÁ, piruetez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. [Pr.: -ru-e-] – Din piruetă. Cf. fr. pirouetter.

PIRUÉTĂ, piruete, s. f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. pirouette.

PIRUETÁ, piruetez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. [Pr.: -ru-e-] – Din piruetă. Cf. fr. pirouetter.

PIRUÉTĂ, piruete, s. f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. pirouette.

PIRUÉTĂ, piruete, s. f. Învîrtire, rotire repede, pe loc, executată mai ales pe vîrful unui singur picior; (la călărie) mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. Se cutremură coana Leanca, atunci cînd o aude pe fată cîntînd și cînd o vede făcînd piruete prin casă. PAS, Z. I 185. Se răsuci în călcîiele subțirie și rochia albastră- închis se înfoie... Oprindu-se din piruetă, observă neclintirea din fața Anei. C. PETRESCU, C. V. 360.

piruetá (a ~) (rar) (-ru-e-) vb., ind. prez. 3 pirueteáză

piruétă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. piruétei; pl. piruéte

piruetá vb. (sil. -ru-e-), ind. prez. 1 sg. piruetéz, 3 sg. și pl. pirueteáză

piruétă s. f. (sil. -ru-e-), pl. piruéte

PIRUÉTĂ s. (COR.) învârtitură, (înv.) sfârlitură. (~ la vals.)

PIRUETÁ vb. I. intr. A face piruete. [Pron. -ru-e-. / < fr. pirouetter].

PIRUÉTĂ s.f. Învârtire făcută pe loc în vârful unui picior; (la călărie) mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare bruscă de atitudine, de părere. [< fr. pirouette].

PIRUETÁ vb. intr. a face piruete; a se învârti pe călcâi. (< fr. pirouetter)

PIRUÉTĂ s. f. 1. învârtire pe loc în vârful unui picior; mișcare de întoarcere a calului pe picioarele de dinapoi. 2. (fig.) schimbare bruscă de atitudine, de părere. (< fr. pirouette)

A PIRUETÁ ~éz intranz. rar A face piruete. /Din piruetă

PIRUÉTĂ ~e f. 1) Figură de dans care constă dintr-o rotire completă, pe loc, executată de dansator pe vârful degetelor unui picior. 2) Rotire rapidă a corpului în jurul axei verticale. 3) fig. Trecere bruscă de la o opinie la alta. /<fr. pirouette

PIRUETĂ s. învîrtitură, (înv.) sfîrlitură. (~ la vals.)

piruetá vb. I (coregr.) A face piruete ◊ „Era ceva în același timp comic și fascinant să o vezi pe femeia aceea fabuloasă jucând rolul unei subrete cu șorț alb și care piruetează brusc, făcând un număr de dans și cântec.” Săpt. 10 V 85 p. 7 (din piruetă; cf. fr. pirouetter; DEX, DN3)