pios

PIÓS, PIOÁSĂ, pioși, pioase, adj. (Despre oameni) Pătruns de sentimente de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect; (despre manifestări, acțiuni, creații ale oamenilor) care exprimă, denotă evlavie sau o afecțiune respectuoasă; care este determinat de evlavie sau de o afecțiune respectuoasă. [Pr.: pi-os] – Din fr. pieux.

PIÓS, PIOÁSĂ, pioși, pioase, adj. (Despre oameni) Pătruns de sentimente de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect; (despre manifestări, acțiuni, creații ale oamenilor) care exprimă, denotă evlavie sau o afecțiune respectuoasă; care este determinat de evlavie sau de o afecțiune respectuoasă. [Pr.: pi-os] – Din fr. pieux.

PIÓS, PIOÁSĂ, pioși, pioase, adj. Pătruns de sentimente religioase (v. evlavios, cucernic); (sens curent) pătruns de dragoste și de respect. Gîndul meu zboară acuma pios spre mormintele voastre. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. Cuvinte dulci, pioase ca o rugăciune. VLAHUȚĂ, O. A. III 91. – Pronunțat: pi-os..

piós adj. m., pl. pióși; f. pioásă, pl. pioáse

piós adj. m., pl. pióși; f. sg. pioásă, pl. pioáse

PIÓS, -OÁSĂ adj. Evlavios, cuvios; (p. ext.) animat, însuflețit de dragoste și de respect. [Pron. pi-os. / cf. fr. pieux, lat. pius].

PIÓS, -OÁSĂ adj. evlavios, cuvios; (p. ext.) însuflețit de dragoste și de respect. (< fr. pieux)

PIÓS pioásă (pióși, pioáse) (despre persoane) 1) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; evlavios; cuvios; cucernic; religios. 2) Care vădește o stimă deosebită; pătruns de respect. [Sil. pi-os] /<fr. pieux

pios a. 1. evlavios, care observă riguros datoriile religioase; 2. inspirat de pietate: faptă pioasă.

*piós, -oásă adj. (fr. pieux, d. lat. pius). Evlavios, care respectă religiunea și lucrurile demne de pietate. Făcut din pietate: faptă pioasă.

PIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, evlavios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)