pioneză

PIONÉZĂ s. f. v. piuneză.

PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cuișor cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [Var.: pionéză s. f.] – Din fr. punaise.

PIONÉZĂ s. f. v. piuneză.

PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [Var.: pionéză s. f.] – Din fr. punaise.

PIONÉZĂ s. f. v. piunéză.

PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și lat și cu vîrful scurt, cu care se prind desene, planuri etc, pe perete sau în lemn. La vecina din față, Sonia Viișoreanu, «absolventă a Conservatorului de artă dramatică», după cum afirma cartonul prins cu piuneză, lumina filtra pe sub prag. C. PETRESCU, C. V. 42. – Pronunțat: piu-. – Variantă: pionéză s. f.

pionéză v. piunéză

piunéză [piu pron. pĭu] (piu-) / pionéză [pio pron. pĭo] (pio-) s. f., g.-d. art. piunézei / pionézei; pl. piunéze / pionéze

piunéză s. f. (sil. piu-), g.-d. art. piunézei; pl. piunéze

PIONÉZĂ s.f. v. piuneză.

PIUNÉZĂ s.f. Cuișor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planșe etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneză s.f. [< fr. punaise].

PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr. punaise)

PIUNÉZĂ ~e f. Cui mic cu capul rotund și plat, cu vârf scurt, folosit la fixarea colilor de hârtie pe o suprafață. [G.-D. piunezei; Sil. piu-] /<fr. punaise