pijama

PIJAMÁ, pijamale, s. f. Îmbrăcăminte formată din pantaloni și bluză, care se poartă mai ales noaptea (în timpul somnului). – Din fr. pyjama.

PIJAMÁ, pijamale, s. f. Îmbrăcăminte formată din pantaloni și bluză, care se poartă mai ales noaptea (în timpul somnului). – Din fr. pyjama.

PIJAMÁ, pijamale, s. f. îmbrăcăminte de casă, formată din pantaloni și jachetă (care se îmbracă mai ales noaptea, la dormit). Expuse pijamalele pe divan. C. PETRESCU, V. 265.

pijamá s. f., art. pijamáua, g.-d. art. pijamálei; pl. pijamále, art. pijamálele

pijamá s. f., art. pijamáua, g.-d. art. pijamálei; pl. pijamále

PIJAMÁ s.f. Îmbrăcăminte comodă, mai ales pentru dormit, compusă dintr-un pantalon și o bluză. [< fr., engl. pyjama < cuv. hindustan].

PIJAMÁ s. f. îmbrăcăminte comodă de casă (pentru dormit), din pantaloni și bluză. (< fr. pyjama)

PIJAMÁ ~le f. Îmbrăcăminte ușoară de noapte sau de interior, constând din pantaloni și bluză. [Acc. pijamaua; G.-D. pijamalei] /<fr. pyjama

pijama f. costum de casă, larg și ușor (strâns la brâu), haină originară din Japonia.

pijama f. costum de casă, larg și ușor (strâns la brâu), haină originară din Japonia.

*pijamá f. (fr. pyjama, engl. -mas, cuv. indian). Un fel de pantalonĭ largĭ și fîlfîitorĭ pe care-ĭ poartă bărbațiĭ și femeile în India. Surtuc (saŭ și pantalonĭ) de purtat numaĭ în casă între intimĭ. Surtuc de ocnaș.

a fi în pijama cu cineva expr. a fi foarte bun prieten cu cineva; a fi în relații intime cu cineva.