pictat

PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).

PICTÁT, -Ă, pictați, -te, adj. Reprodus, reprezentat într-o pictură (2); zugrăvit. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Pe care s-a executat o pictură (2). – V. picta.

PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).

PICTÁT, -Ă, pictați, -te, adj. Reprodus, reprezentat într-o pictură (2); zugrăvit. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Pe care s-a executat o pictură (2). – V. picta.

PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. A reprezenta prin culori o ființă, un obiect, un peisaj etc. pe hîrtie, pe pînză, pe pereți etc.; a zugrăvi. În definitiv, nu văd de ce nu ai putea picta aceste tablouri? CAMIL PETRESCU, N. 106. ♦ Fig. A înfățișa plastic prin cuvinte; a descrie. Cu mult simț al adevărului istoric autorul pictează figura bătrînului muncitor.

pictá (a ~) vb., ind. prez. 3 picteáză

pictá vb., ind. prez. 1 sg. pictéz, 3 sg. și pl. picteáză

PICTÁ vb. a zugrăvi, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)

PICTÁ vb. v. descrie, expune, farda, înfățișa, machia, prezenta, reda, vopsi, zugrăvi.

PICTÁT adj. zugrăvit, (pop.) scris, (Transilv. și prin Maram.) pingălit. (Biserică ~.)

PICTÁT adj. v. fardat, machiat, vopsit.

PICTÁ vb. I. tr. A zugrăvi, a înfățișa în culori, pe pânză, pe zid etc. o ființă, un peisaj etc. [Cf. lat. pictum < pingere].

PICTÁ vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)

pictá (pictéz, pictát), vb. – A zugrăvi, a face o pictură. Lat. *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta. – Der. pictor, s. m. din lat. pictor (sec. XIX); pictură, s. f., după it. pittura; pictural, adj., din fr. pictural.

A PICTÁ ~éz 1. tranz. 1) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. 2) (suprafețe) A acoperi cu imagini, împodobind. 3) fig. (personaje, situații, întâmplări) A descrie în cuvinte cu maximă expresivitate; a zugrăvi. 2. intranz. A se ocupa cu pictura; a practica pictura. /Din pictor, pictură

pictà v. a reprezenta un obiect prin linii și prin colori: a picta un peizaj, un om.

*pictéz v. tr. (d. lat. pictum, supinu luĭ pingere, a picta, din răd. pig, pag, pug, fig, care înseamnă a înfige și de unde vine și deping, împing, împung, înfig). Reprezent pin colorĭ, zugrăvesc: a picta o persoană, un peizaj. V. boĭesc.

PICTA vb. a zugrăvi, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)

picta vb. v. DESCRIE. EXPUNE. FARDA. ÎNFĂȚIȘA. MACHIA. PREZENTA. REDA. VOPSI. ZUGRĂVI.

PICTAT adj. zugrăvit, (pop.) scris, (Transilv. și prin Maram.) pingălit. (Biserică ~.)

pictat adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT.

CRONICA PICTATĂ DE LA VIENA (CHRONICON PICTUM VINDOBONENSE), cronică privind istoria maghiarilor. Cuprinde informații despre poporul român și, în special despre conflictul din 1330 dintre Basarab I, domnul Țării Românești, și Carol Robert, regele Ungariei; cuprinde c. 300 de miniaturi, care completează narațiunea.

Corybas pictus Rchb. f. (syn. Corysanthes picta Lindl.). Specie cu flori roșii-închis, petala exterioară impară, concavă, spre vîrf lățindu-se, bilobată, petalele exterioare pare, filamentoase, lungi de 8 cm, labelul îndoit, Ia bază cu 2 pinteni scurți, în față lățite, puțin bilobate, dentate. Tulpină scurtă. Frunză ovat-cordiformă cu vîrf ascuțit, nervuri roșii.

Dieffenbachia picta Schott. Specie cu frunze de culori variabile, cu pete și striuri, argintii și crem, atît de-a lungul nervurilor cît și între nervuri; sînt lat-ovat-lanceolate cu lamina cordiformă la bază și de cîteva ori mai mare decît pețiolul. Tulpină cca 95 cm înălțime.

Gaillardia pulchella Foug. (syn. G. bicolor Lam.; G. picta hort.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori reunite în calatidii terminale, înconjurate de un involucru alcătuit din cîteva rînduri de foliole liniar-lanceolate, păroase; flori radiale tridentate, cu partea inferioară roșu-purpur, iar cea superioară galbenă, cele centrale tubuloase, la început galbene-oranj apoi maro-închis. Frunze liniar-lanceolate, alterne, sesile. Tufă, cca 50 cm înălțime, pubescentă. Se cultivă ca plantă anuală, bienală sau perenă.

Maxillaria picta Hook. Specie care înflorește iarna-primăvara. Flori (petale galbene sau albe-gălbui cu dungi roșii-maronii, label trilobat, alb sau alb-gălbui cu pete roșii) lung-pedunculate. Frunze cu vîrf bont, cca 26-28 cm lungime.

Schismatoglottis picta Schott. Specii ale căror frunze au lamina ovat-cordiformă, pînă la 30 cm lungime și 12 cm lățime, verde-proaspăt, între nervuri dungi albastre-albicioase. Plantă cu rizom, pețioli 30 cm lungime, verzi-mat.

cur pictat expr. (vulg, peior.) 1. om fricos. 2. diletant, ageamiu.

picta, pictez I v. t. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu creion de sublimat. II v. r. (peior. – d. femei) a se farda exagerat.