persiflare

2 intrări

20 definiții pentru persiflare

PERSIFLÁ, persiflez, vb. I. Tranz. A lua în râs pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a-și bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler.

PERSIFLÁRE, persiflări, s. f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; zeflemisire, persiflaj. – V. persifla.

PERSIFLÁ, persiflez, vb. I. Tranz. A lua în râs pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a-și bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler.

PERSIFLÁRE, persiflări, s. f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; zeflemisire, persiflaj. – V. persifla.

PERSIFLÁ, persiflez, vb. I. Tranz. A lua peste picior, a zeflemisi, a-și bate joc, a lua în rîs.

PERSIFLÁRE, persiflări, s. f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; luare în rîs, zeflemisire.

persiflá (a ~) (-si-fla) vb., ind. prez. 3 persifleáză

persifláre (-si-fla-) s. f., g.-d. art. persiflắrii; pl. persiflắri

persiflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. persifléz, 3 sg. și pl. persifleáză

persifláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. persiflării; pl. persiflări

PERSIFLÁ vb. v. ironiza.

PERSIFLÁRE s. 1. v. ironizare. 2. v. ironie.

PERSIFLÁ vb. I. tr. A lua în bătaie de joc pe cineva, a lua în râs, a lua peste picior. [< fr. persifler].

PERSIFLÁRE s.f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; luare în râs, bătaie de joc; persiflaj. [< persifla].

PERSIFLÁ vb. tr. a lua în bătaie de joc, în râs pe cineva, a lua peste picior. (< fr. persifler)

A PERSIFLÁ ~éz tranz. A trata cu batjocură; a lua în râs; a zeflemisi. /<fr. persifler

persiflà v. 1. a-și bate joc de cineva cu un aer inocent sau naiv; 2. a vorbi cu ironie.

*persifléz v. tr. (fr. persifler, d. lat. per, pin, și siffler, a șuĭera). Ĭaŭ în rîs, fac ironiĭ la adresa cuĭva.

PERSIFLA vb. a ironiza, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva într-un pamflet.)

PERSIFLARE s. 1. ironizare, zeflemisire, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva într-un pamflet.) 2. ironie, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.)