pericopă

PERICÓPĂ, pericope, s. f. Pasaj din Biblie, cu caracter moralizator, citit în cadrul unei slujbe religioase. ♦ (Rar) Definiție exactă. – Din germ. Perikope.

PERICÓPĂ, pericope, s. f. Pasaj din Biblie care cuprinde o povestire sau o parabolă și care se citește în cadrul unei slujbe religioase. ♦ (Rar) Definiție exactă. – Din germ. Perikope.

PERICÓPĂ, pericope, s. f. Pasaj din scriptură cuprinzînd povestirea unui fapt, o parabolă sau o învățătură. Pericopă evanghelică.

pericópă s. f., g.-d. art. pericópei; pl. pericópe

pericópă s. f., g.-d. art. pericópei;. pl. pericópe

PERICÓPĂ s.f. 1. Pasaj, fragment din scriptură care cuprinde o povestire sau o parabolă. 2. (Rar) Definiție exactă, precisă. [Var. pericop s.n. / cf. fr. péricope, gr. perikope].

PERICÓPĂ s. f. 1. pasaj, fragment din Biblie care cuprinde o povestire, o parabolă. 2. definiție exactă, precisă. (< germ. Pericope)

pericopă f. secțiune, capitol din sf. Scriptură.

*perícopă f. (vgr. perikopé. V. apo- și sin-copă). Rar. Secțiune (capitul) din Scriptură. – Fals -ópă.