percepe

PERCÉPE, percép, vb. III. Tranz. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită; p. ext. a înțelege, a pricepe. 2. A încasa un impozit sau o taxă oficială. – Din lat. percipere (după pricepe).

PERCÉPE, percép, vb. III. Tranz. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită; p. ext. a înțelege, a pricepe. 2. A încasa un impozit sau o taxă oficială. – Din lat. percipere (după pricepe).

PERCÉPE², percép, vb. III. Tranz.(Cu privire la impozite sau taxe) A încasa.

PERCÉPE¹, percép, vb. III. Tranz. A reflecta în mod nemijlocit cu ajutorul simțurilor obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare. Ne putem închipui un om, care să fi ajuns la cele mai înalte margini ale cugetării abstracte și totuși să păstreze însușirea de a percepe trandafirul cu toată frumusețea lui, cu toate caracterele lui concrete și individuale. GHEREA ST. CR. I 223.

percépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. percép, 1 pl. percépem; conj. prez. 3 să perceápă; ger. percepấnd; part. percepút

percépe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. percép, imperf. 3 sg. percepeá, 1 pl. percépem; conj. prez. 3 sg. și pl. perceápă; part. percepút

PERCÉPE vb. I. 1. a simți. (~ un miros plăcut.) 2. a înregistra. (~ toate senzațiile comune.) 3. v. distinge. 4. v. observa. 5. v. înțelege. II. a încasa, a strânge. (A ~ impozitele.)

PERCÉPE vb. III. tr. 1. A încasa (un impozit, o taxă etc.). 2. A sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită, obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare; a simți. [P.i. percép, conj. 3 -eapă. / < lat. percipere, cf. it. percepire, fr. percevoir].

PERCÉPE vb. tr. 1. a încasa (un impozit, o taxă). 2. a sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare. (< lat. percipere)

percépe (percép, percepút), vb. – 1. A simți. – 2. A încasa, a primi. Lat. percipere (sec. XIX), dubletul neol. al lui pricepe. – Der. (din fr.) perceptibil, adj.; imperceptibil, adj.; perceptibilitate, s. f.; imperceptibilitate, s. f.; perceptiv, adj.; percepțiune, s. f.; percepție, s. f. (oficiu pentru impozite); perceptor, s. m.

A PERCÉPE¹ percép tranz. (obiecte și fenomene din lumea înconjurătoare) A cunoaște prin mijlocirea organelor de simț și prin reflectarea în conștiință; a sesiza prin simțuri și cu ajutorul gândirii. Urechea omului nu ~ ultrasunetele. /<lat. percipere

A PERCÉPE² percép tranz. (impozite, taxe, sume de bani etc.) A primi în calitate de contribuție sau de amendă (de la persoane sau întreprinderi). /<lat. percipere

percepe v. 1. a primi impresiunea obiectelor, sensațiunea ce ele cauzează: urechea percepe sonurile; 2. a ridica și strânge impozitele.

*percép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. percipere, de unde vine și pricep, cu care se conjugă la fel). Rîdic, strîng, adun, încasez o taxă, un impozit. Fig. Aud, simt, prind: urechea percepe sunetele.

PERCEPE vb. I. 1. a simți. (~ un miros plăcut.) 2. a înregistra. (~ toate senzațiile comune.) 3. a desluși, a distinge, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 4. a observa, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 5. a înțelege, a pricepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) II. a încasa, a strînge. (A ~ impozitele.)